În ziua de 25 Octombrie 2010, SCMD – FILIALA 1 BRAŞOV, participă alături de celelate organizaţii sindicale, la Protestul organizat în Bucureşti

CĂTRE MEMBRII SINDICATULUI CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ŞI RETRAGERE FILIALA 1 BRAŞOV

Stimaţi camarazi!

Umanitatea a creat, de-a lungul timpului, o serie de valori care rămân sacre şi venerabile: raţiunea, onoarea, prietenia, căsătoria, respectul faţă de bătrâni, grija faţă de educaţie, sănătate etc. Atunci când aceste valori nu sunt apărate, societatea degenerează într-un sistem caracterizat de fraudă şi corupţie. Este în firea noastră ca, pe măsură ce îmbătrânim, să ne confruntăm tot mai des cu sentimente de natură negativă, generate de o posibilă existenţă în care vom rămâne fără putere, singuri, dezorientaţi, descurajaţi. O asemenea realitate nedorită poate conduce la pierderea respectului de sine, iar în momentul când nu ne mai preţuim pe noi înşine, ne simţim învinşi, ne pierdem speranţa. Din aceste motive oamenii au instituit reguli, proceduri şi sisteme pentru apărarea demnităţii lor şi asigurarea unui trai decent la bătrâneţe.

În România există aproximativ 5 milioane de pensionari care, în marea lor majoritate, trăiesc sub limita decenţei cu pensiile asigurate prin acest complicat mecanism. La ce sunt bune atâtea legi, ordonanţe şi vorbe meşteşugite ale guvernanţilor dacă realitatea este alta? Dacă factura de întreţinere este uneori mai mare decât pensia? Pensionarii reprezintă categoria socială care resimte cel mai acut incoerenţa şi, mai ales, incompetenţa unei guvernări, deoarece posedă o statornică demnitate umană şi experienţă (nu pot fi atât de uşor păcăliţi). În jocul de imagine cade bine să lansezi zilnic câte un program social sau să publici date care arată ce mult a crescut traiul pensionarilor (sunt lansate pe piaţă noi promisiuni de „corelare, recorelare şi de creştere”). Numai în anul 2008, valoarea reală a pensiilor militare a scăzut cu 100 – 300 lei. Se vorbeşte însă foarte puţin de faptul că în România aproximativ două milioane de pensionari trăiesc dintr-o pensie medie care oscilează în jurul a 350 de lei. Din aceste venituri ar trebui să fie acoperite două lucruri: medicamentele şi hrana. Şi cum pensionarii sunt primii abonaţi la bolile cardio-vasculare (boli care solicită lunar medicamente a căror valoare este cuprinsă între 150 - 250 lei) aceştia trebuie să aleagă între a se trata sau a se hrăni. Mai adaug la aceste dezastre şi măsurile de plafonare a fondurilor pentru reţetele compensate şi gratuite, modificarea titlurilor din listele cu medicamente gratuite şi compensate, lipsa unor medicamente de bază din farmacii etc. Toate acestea au menirea de a „plafona” dreptul de a trăi. Cu aceste vorbe goale din campania electorală, cetăţenii de vârsta a treia ai României se duc şi se întorc zilnic de la piaţă sau de la magazine, cu sacoşele goale. Securitatea alimentară, în asemenea condiţii, le este grav pusă în pericol. În timp ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă unele consumuri medii la alimentele de bază, în România se consumă raţia de alimente (carne, lapte, cartofi etc.) ca în timp de război. Iată cum pensionarii au ajuns să fie umiliţi până la punctul de a se simţi o povară pentru stat. În opinia mea, nu există umilinţă mai mare decât să-ţi petreci ziua căutând cele mai ieftine soluţii de supravieţuire, numărând mărunţişul din buzunare. În timp ce la noi pensionarii sunt o povară, în Japonia aceştia reprezintă o forţă economică. Populaţia de peste 60 de ani a Japoniei este posesoarea unei averi de peste 6300 de miliarde de dolari, bani lichizi şi conturi în bănci, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din economiile întregii populaţii. Însă, în Japonia, bugetul naţional nu este folosit ca instrument politic pentru rezolvarea unor probleme sociale la sfârşit de mandat, şi este respinsă ideea de a transforma acest popor harnic şi demn într-un popor de asistaţi. Acolo, măsurile de sorginte populistă şi incompetenţele publice sunt drastic sancţionate de popor.

Guvernul instalat la putere în decembrie 2009, a căzut aproape instantaneu, sub capcana propriilor politici bugetare deficitare. În loc să ia măsurile corespunzătoare, în baza unei autorităţi funcţionale, guvernul a identificat factorii de risc ai prăbuşirii bugetului social de pensii în luxul financiar al unor categorii de pensionari PRINTRE CARE ŞI MILITARII DE TOATE CATEGORIILE. Această preocupare a devenit o problemă naţională, iar politicile sociale de răspuns la criză, au fost în final, încorporate în renumitul Pachet de Legi reformatoare care vizează: vârsta de pensionare, cumulul pensie – salariu la stat, desfiinţarea pensiilor de lux şi limitarea pensionărilor anticipate. Proiectul de lege a pensiilor i-a convins, pe tot mai mulţi români că de la muncă vor merge direct spre cimitir. Nu se cunoştea, la nivelul guvernului (alcătuit din acelaşi grup de interese cu care PD-L a defilat câteva cicluri electorale), că prin politicile sociale lumea civilizată are drept scop „orice bătrân nu mai este sinonim cu a fi sărac, a depinde de ajutorul copiilor,sau a rămâne pe drumuri”. Guvernele invocă, de fiecare dată, modelul altora numai când este vorba de obligaţii şi îndatoriri care-l vizează pe cetăţean. Nu aplică experienţa socială a statelor democratice care reglează politicile sociale, inclusiv vârsta de pensionare, în funcţie de anumiţi indicatori: creşterea sau descreşterea pieţei forţei de muncă, rata naşterilor, structura pe vârste a populaţiei, procesul de îmbătrânire, speranţa medie de viaţă, etc.

La noi crizele politice se declanşează cu scopul de a se consolida puterea politică aflată la guvernare sub presiunea grupurilor de interese, în occident majoritatea crizelor politice s-au produs ca urmare a demisiei guvernelor pentru lipsă de performanţă. Diferenţa dintre un politician român şi unul occidental rezultă din nivelul diferit de educaţie cetăţenească. Este greu de întrezărit vreun neputincios în gospodărirea treburilor ţării care să plece prin demisie dintr-o funcţie, pe care a obţinut-o pe baza unui algoritm politic.

În practica dâmboviţeană curentă, se au în vedere numai acele politici sociale care vizează limitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Lipsesc din statistici raporturile dintre valorile pensiilor minime şi medii autohtone, comparativ cu cele existente în statele europene. Numai astfel pensia minimă va putea fi utilizată drept subiect în disputele politice, majoritatea politicienilor trâmbiţând în campaniile electorale mărirea pensiilor dacă vor fi aleşi. România bine gestionată poate hrăni 80 de milioane de locuitori. Lăsaţi oamenii să muncească şi să trăiască demn în ţara lor, unii sunt mai utili decât prestaţia voastră mizerabilă şi mediocră!

În ziua de 25 Octombrie 2010, SCMD – FILIALA 1 BRAŞOV, participă alături de celelate organizaţii sindicale, la Protestul organizat în Bucureşti. Filiala noastră participă cu 60 de membri. Deplasarea se face cu un autocar pe DN1, cu plecare dimineaţa şi sosire în aceeaşi zi la Braşov. În afara celor înscrişi la adunarea din data de 04.10.2010, dacă mai sunt doritori de participare la această activitate de protest, vă adresaţi Secretariatului SCMD la telefon 0742071330, până la data de 15.10.2010. Detaliile privind ora şi locul de plecare se vor transmite ulterior.

Honor et Patria! Vae victis!

Preşedintele SCMD Braşov

General maior (rz.) Prof.univ.dr.

Petrişor Mandu