Generalul Chelaru, despre proteste:
Chiar dacă
protestele din Piaţa Victoriei s-au mai redus în intensitate, în aer
pluteşte încă o atmosferă tulbure, ceţoasă, ca o prevestire de furtună
ce poate veni oricând şi de oriunde. Se vehiculează tot felul de teorii
ale conspirtaţiei privind ameninţări geopolitice, geostrategice şi de
altă natură. Ba, colac peste pupăză, vine şi o declaraţie a unui
înalt diplomat rus care spune că România reprezintă o ameninţare pentru
Moscova. Să fie toate acestea semne că românii, de la cei din stradă
până la cei din înaltele fotolii ale puterii, trebuie să se trezească
până nu e prea târziu?
O analiză de adevărat profesionist a
mişcărilor de stradă şi a întâmplărilor de tot felul care bântuie, din
toate direcţiile, România acestui început de an o face, în exclusivitate
pentru ziarulring.ro, generalul Mircea Chelaru, fost şef al Marelui
Stat-Major al Armatei, şi expert în domeniul sensibil al informaţiilor
secrete, atât în zona de analiză, cât şi în cea operativ-strategică.
„Sunt multe interese deasupra naţiunii, iar noi sunem la o vânătoare interinstituţională”
Pornind de la observarea dezbinărilor
interne, analiza generalului strateg Mircea Chelaru ajunge repede la
provocări externe iminente care vizează direct sau indirect România. Şi
spune: „Întreaga economie şi finanţele româneşti sunt
ciuruite de pompele sugative de vlagă românească ale transnaţionalelor.
Dacă o luăm de la controlul bogăţiilor subsolului şi până la
exploatarea criminală a pădurilor, până la controlul tuturor resurselor
de apă, până la, dacă vreţi, controlul şi subminarea întregii
teritoriatăţii agricole a României. Şi pot continua cu enumerările. Mă
miră faptul că oamenii aceşti nu ies cu sutele de mii în stradă să
întrebe de ce ni se taie pădurile, de ce ni se scoate aurul din subsol,
de ce nu mai avem flotă, de ce nu mai avem nicio bancă românească, de
ce copii noştri sunt captaţi, ca inteligenţă, şi se duc înafară. Şi aşa
mai departe. Aşadar, sunt multe interese deasupra naţiunii române
(...) Iar noi sunem la o vânătoare interinstituţională, a unor
instituţii faţă de alte instituţii, lustruindu-ne care suntem cei mai
prolifici în a arăta naţiunii cât de grozavi suntem”.
„În aerul pe care îl respirăm, sunt bacilii ticăloşi ai războiului şi răzbunării”
Iar analiza continuă cu tuşe din ce în
ce mai groase în jurul multor tabuuri geopolitice pe care mulţi le
ocolesc sau se fac că nu le văd. „La ora actuală, echilibrul
între puteri este grav zădărnicit. Este competiţia între puteri care
duce la distrugerea şi vlăguirea de energie a naţiunii. Se distruge
ultimul reazem de coeziune naţională. Pentru că, dacă aţi văzut acum,
românii sunt cei mai dezbinaţi chiar în momente în care la frontierele
noastre, deasupra noastră, în aerul pe care îl respirăm, sunt bacilii
ticăloşi ai războiului şi ai răzbunării. Putin se întâlneşte la
Budapesta, urmează să vină Trump acolo, aţi văzut iniţiativa societăţii
secuieşti de a produce Republica Interioară Secuiască. Am primit şi eu
telefon din Budapesta, de la prietenii noştri, că şi în Budapesta sunt
foarte mulţi români, aşa cum în Bucureşti sunt foarte mulţi unguri. Iar
acolo, pe panourile publicitare, s-au transmis continuu imagini de la
protestele din Capitală şi din alte oraşe ale României, iar în limba
maghiară se subtitrează că sunt proteste pentru autonomia ţinutului
secuiesc. Asta este realitatea. Deci, pe panourile publicitare din
Budapesta se întâmplă asta. Nu pe toate, doar pe unele dintre ele. Dar e
suficient. Aşa începe nenorocirea. Să ştiţi că niciun război nu a
început dintr-o dată. Toate au fost pregătite, iar indicii de
identificare ai acestor consecinţe sunt cât se poate de nefavorabili
nouă”, spune generalul Chelaru.
Despre servicii şi despre secretele... legii tăcerii
Călit în teatrele de război, dar şi în
tranşeele nevăzute ale structurilor secrete, militar pursânge, dar şi
fin analist al domeniilor informaţiilor sensibile, generalul Chelaru nu
ezită să pună degetul pe rană şi când vine vorba despre rolul
serviciilor de informaţii în tot ce se întâmplă important în România
acestor zile. „Eu sunt convins că cei care sunt din
interiorul serviciilor, direcţiilor, diviziunilor, a departamentelor, a
serviciilor pe domenii şi-au făcut treaba. Însă degeaba îşi fac treaba
dacă informaţia ajunge în locurile unde trebuie să se ia decizia, dar
chiar acolo este cauza neacţionării sau a trecerii sub tăcere. Unii
trec sub tăcere din perspectiva înţeleaptă care spune: «Haideţi să nu
amplificăm!», pespectivă care este deja falimentară. Iar alţii nu o trec
sub tăcere pentru că este în interesul lor să se producă acele
fenomene. Vreau să vă spun cu toată gravitatea şi îmi asum întreaga
răspundere. Pe un parcurs de 20 de ani, aşa cum atrăgeam atenţia în
cartea «O posibilă soluţie», s-au înstilat, s-au inseminat în toate
structurile în cercul doi de supraveghere şi în cercul unu de
consiliere agenţii operativi ai altor interese. Că sunt români sau
neromâni, nu contează, dar ei sunt ai altor interese. Bine plătiţi, bine
configuraţi, cultivaţi foarte atent în diferite medii externe, care au
încăput şi sunt convinşi că fac bine, numai că fac bine la comandă,
adică binele cu ghilimele de rigoare. Ele individual luate neavând o
semnificaţie extraordinară de depreciere a statu-quo-ului instituţional
românesc. Dar, însumate, ele dau un întreg foarte periculos pentru
naţiunea română. Asta este situaţia. Şi ştiţi care este culmea? Cei din
supravegherea serviciilor, parţial, în jur de 70-80 la sută, cunosc
treaba asta, dar sunt legaţi de mâini şi de picioare, pentru că legea
nu le permite nici să facă demscare publică, nu le permite nici să
intervină pentru a-i anihila, legea nu le permite să intervină la
decident şi aşa mai departe. Iar parchetul de legi pentru securitatea
României a fost amânat, din 2006, sine die, tocmai pentru ca naţiunea
română să fie amputată, văduvită de acest instrument de protecţie”.
„O contramanifestaţie cu 200.000-300.000 de oameni ar fi un lucru dezastruos”
Până unde se poate merge cu mişcările
de stradă, dar şi cu provocările interne şi/sau externe, l-am mai
întrebat pe generalul Chelaru. Iar acesta a găsit imediat răspunsul:
„Se poate ajunge până la conflicte majore între grupări de viziuni
diferite. Eu mă feresc să spun că s-ar putea produce o
contramanifestaţie ca în anii `20. Din acest punct de vedere, cei de la
guvernare s-au abţinut maximal ca să nu-şi cheme electoratul şi să
ajungă şi ei cu 200.000-300.000 de oameni în Bucureşti şi să spună:
«Iată că şi noi suntem poporul care vrea altceva!». Dar o astfel de
contramanifestaţie ar fi un lucru dezastruos, criminal. Numai că,
mergând pe o singură parte, se dezechilibrează adevărul şi încep unii
să creadă că numai acesta este adevărul. Deci, lipsa de comunicare,
insufcienţa comunicării instituţionale, argumentarea prealabilă şi
pregătirea întregului sistem pentru măsurile luate a fost gafa
monumentală a Ministerului Justiţiei şi nu ştiu dacă doamna Hăineală are
vreo legătură cu aşa ceva sau nu. Şi cu asta cred că am spus mai multe
(...) Şi încă ceva: cine i-a pus în braţe şi l-a grăbit pe domnul
Iordache (n.r. – proaspătul demisionat ministru al justiţiei) să vină cu
cu proiectul pus pe masă într-un mod vulnerabil într-o sedinţă de
guvern în care nu se afla pe ordinea de zi, şi la miez de noapte?!...
Au uitat legea celebră a dacilor care făceau toate legile în miezul
zilei, ca să fie iluminaţi de măritul împărat Soare?!...”.
„Să facă Sfatul Ţării, să se dea cap în cap până le-or sări capacele...”
Generalul Chelaru are şi sfaturi pentru
stârnirea înţelepciunii de pe urmă a guvernanţilor noştri. În stilu-i
caracteristic, el spune: „Îl rog foarte mult pe domnul
preşedinte Iohannis, pentru că îi stă în putere, să invite la o şedinţă
informală, mă rog, aproape informală, pe preşedinţii celor două Camere,
pe premier, pe preşedintele CSM, pe Avocatul Poporului şi să facă
Sfatul Ţării. Să se dea cap în cap până le-or sări capacele, metaforic
vorbind, şi să vină cu pacea socială. Asta este calea. Până când ei care
au primit investitura neamului să ne conducă nu-şi vor găsi calea de
împăcare, nici naţiunea nu se împacă. Şi în jurul nostru bate crivăţul.
Un mare crivăţ al nenoricirii războiului. Uitaţi-vă că în Ucraina de Est
a început din nou războiul! În inima ţării noastre se cere secesiune.
Se vor întâlni Putin şi Trump la Budapesta. Se fac poduri peste România,
iar noi ne batem între noi ca idioţii”.
„Domnilor, ce muşchi al alianţelor să pui pe un schelet golit de însăşi esenţa sa?”
Cu toate aceste previziuni sumbre, e posibil să se întâmple ceva rău cu România?
„Faptul că Putin i-a dat harta Moldovei de la 1812 lui Dodon îi
sugerează proiectul Moldovei Mari. Partidul moldoveniştilor şi al
stataliştilor tind către aşa ceva. Aşadar, ne aşteptăm la o escaladare a
propagandei antiromâneşti, iar prin faptul că, acum, se emite ideea că
în România sunt manifestaţii prosecesiune etnică este o altă formă de
propagandă criminală cre este înghiţită de superficialii de la Bruxelles
şi din alte părţi. Când spun superficiali mă refer la cei care
chipurile iau cuvântul, dar sunt foarte bine avizaţii celor care conduc
Uniunea Sovietică Europeană”, e de părere generalul Chelaru. Îl întrebăm
şi dacă, totuşi, ţinând cont de faptul că suntem în UE şi în NATO, şi
mai avem şi scutul de la Deveselu pe deasupra, aşadar, dacă, în aceste
condiţii s-ar mai putea întâmpla vreo nenorocire pentru România
începutului de secol XXI sau ar trebui să stăm liniştiţi, să nu ne facem
griji. Iar răspunsul generalului pare mai degrabă un semnal de alarmă
care nu trebuie neglijat: „Să nu uităm ceea ce scriam eu în cartea
«Şubrezenia aliaţilor», unde spuneam că totul se poate dărâma printr-o
înţelegere peste noapte. Aşa am avut asigurate graniţele şi în 1940,
dar după Pactul Ribentrop-Molotov, totul s-a prăbuşit. Apoi a venit
Ciano-Molotov şi s-a dus şi Ardealul. Aşadar, nu (n.r. - nu trebuie să
stăm liniştiţi). Eu vă spun că singura certitudine pentru apărarea şi
existenţa statului naţional unitar este puterea naţiunii. Puterea
diplomatică, mentală şi înţelepciunea liderilor şi puterea armată de
reacţie a propriei naţiuni. Nu există în modelul istoric altă soluţie.
Că ea se îmbracă ulterior cu argumente, cu relaţii, cu UE, cu scut, cu
parteneriat strategic, acesta este suplimentul la putere al unei
naţiuni. Este augumentarea puterii naţiunii. Domnilor, ce muşchi al
alianţelor să pui pe un schelet golit de însăşi esenţa sa? Să se
înţeleagă bine ce stă în spatele acestei metafore!”.
